...iluzionări...

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

...(Mă paște...)


Mă paște
somnul cel din urmă
dar nu îl vreau
acum:
nu e din frică
nici din
neîmplinire –
nu-l vreau dormit
când sunteți
voi
cu mine…
Eu aș putea
să-ndur
stingerea voastră
dar nu
durerea voastră
la nașterea mea:
de asta
cer
doar două clipe
să mă îndepărtez
de-a Ta creație…
Nu am nimic
cu voi:
nu-s mândru,
nici umil –
ce dracu:
SUNT DOAR
UN Nebun
ce vrea
să doarmă-n
pace…
Dac-aș dormi
somnul
ce mi-l doresc
voi n-ați mai învia…

...(Azi îmi scot...)


Azi îmi scot
Iubita
la plimbare…
Te-ntrebi
cine-o fi,
cum de mi-am
încurcat
și eu
în sfârșit
ochii
cu ai altcuiva?
Eeee…
Iubita
mea-i frumoasă:
are un gât
lung
și suplu
cum nu-i nicăieri
și-o voce
atât de lină
că-mi îngână
orice gând
și-orice tristețe…
Stă-n cameră
cu mine
și chiar dacă
trec
zile fără s-o mângâi
nu se supără
nicicând,
din contra:
coardele ei
mă îmbrățișează
ca întâia oară
când m-a fermecat
chiar de
încă
nu-i știam durerea
de chitară…

***


***
Iar mi-am
Amintit de tine
Și nu știu de ce te strig
Crezându-mi rănile
Deschise când
Tot ce-am făcut
A fost să mai privesc o fată…

***
Și alte gânduri
Se răsfiră-n mine…
Off!!! Tu, durere-n veci
Răsfrântă
De ce
Te unduiești
În mine
Ca-ntr-o rugăciune?...

***
De ce aștept să-ți folosesc
Numele
Când
Sfârșindu-mă
Termin
Ce-a început
Creatorul?...

...(Versuri nebune...)


Versuri nebune, cuvinte de demult
Rimă și ritmuri aș mai vrea s-ascult
Să cânt la chitară, glasul să-l ascut
Și gânduri de înger din etern tumult

Cuvinte stâlcite – bine le-am mai zis –
Și răstălmăcite de-al lumii abis
Astea îmi sunt hrana fără de dichis
Pentru închisoarea în care m-am deschis

O s-ajung acasă coarda s-o mângâi
Cu degetul care a-nvârtit tămâi
Pentru Dumnezeu-n care moartea n-o învii
Nici de-aș ști scriptura fără căpătâi

Să te chem la cină? (cu ce să plătesc?)
De n-aș fi în lume-aș ști să viețuiesc
O clipă întreagă să tot chefuiesc
Culcat în pământul pe care-l doinesc

Strofe nelegate, fără înțeles
Fără de măsură pe pagini îndes
Dar ce mai contează? Rima îmi dă ghes
Și cum spunea unul: eu astăzi versez!!!

Ce e băutura din care-am gustat?
Doar un rom cu cola: nimic cugetat
Lângă stă o bere ce-n fum a luptat
Și-ncă o copilă ce rându-a-ntrebat…

Gata bre! Acuma totu-i la sfârșit
Că doar n-o să-ți cânt tot ce mi-a venit
Hai! Pa, pa, fă lume! Eu te-am părăsit!
Pentru nebunia-ntreagă care m-a dospit…

...(Băi, Dane!!!)


Băi, Dane!
Nu le am cu
ex abrupto
că nu sunt
nici tu,
nici Cicero…
Scriu
ce-mi vine
pe chelie
și cum îmi dictează
pixul
(doar o dată
când păzeam liceul
m-am pătat
cu pană
și cu tuș)…
Așa că
ce să-i faci:
nu toți
sunt Eminovici…
Voi v-ați hrănit
cu sevă de
cuvânt
și absint de
nemurire:
eu beau doar
bere
(vin –
de am bidonul)
și halesc
șuncă…
Unsuros
nebunul
ce-ți vorbește,
nu?...

...(M-ai făcut călugăr...)


M-ai făcut călugăr,
Doamne,
și de îmi dai
o fată lângă mine
eu o strig:
„copilo…”
nu pentru că
am iubit-o
și ți-am cerut
osândirea mea
pentru bucuria ei
ci din simplitatea
sângelui
ce ne unește
de când ne-ai creat…
De-asta n-o să fiu
cu nimeni
(poate…)
căci
iubindu-mă
și dăruindu-mi
clipa
mă-nveți
să le cânt gândul
precum îngâni Tu
lumina
fiecărui om…
Să te iubesc,
să te urăsc…
ce zici, Părinte?
Doar Tu știi
că orice-aș face
m-apropii
de dumnezeirea-ți
căci păcatul meu
nu te cunoaște…