...iluzionări...

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

...(Azi îmi scot...)


Azi îmi scot
Iubita
la plimbare…
Te-ntrebi
cine-o fi,
cum de mi-am
încurcat
și eu
în sfârșit
ochii
cu ai altcuiva?
Eeee…
Iubita
mea-i frumoasă:
are un gât
lung
și suplu
cum nu-i nicăieri
și-o voce
atât de lină
că-mi îngână
orice gând
și-orice tristețe…
Stă-n cameră
cu mine
și chiar dacă
trec
zile fără s-o mângâi
nu se supără
nicicând,
din contra:
coardele ei
mă îmbrățișează
ca întâia oară
când m-a fermecat
chiar de
încă
nu-i știam durerea
de chitară…

2 comentarii:

  1. Sensibile si adevarate par a fi gandurile ce te stapanesc

    RăspundețiȘtergere
  2. ...ai zis bine: par...
    nici eu nu mai știu ce e adevărat și ce e iluzie din ce simt...

    RăspundețiȘtergere

...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...