Se înfiripă
tristeți
în gândurile mele
și nu-s nici
bacoviene,
nici emo,
nici măcar ale tale:
tu cel/cea ce ai putea
citi vreodată
gânduri de
nebun…
O să mă duc
să-mi caut
locușorul…
Te-aș lua cu mine
dar nu-mi meriți
agonia
căci nu îți doresc
decât
celula
plină de lumină
a îngerilor…
A mea va fi tot timpul
fără gratii,
aruncată
în bezna gândurilor
de care povesteam
mai sus…
Te pup,
iubito…
(Tu care n-ai fost
nicicând
și nu vei fi vreodată…)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...