M-ai făcut călugăr,
Doamne,
și de îmi dai
o fată lângă mine
eu o strig:
„copilo…”
nu pentru că
am iubit-o
și ți-am cerut
osândirea mea
pentru bucuria ei
ci din simplitatea
sângelui
ce ne unește
de când ne-ai creat…
De-asta n-o să fiu
cu nimeni
(poate…)
căci
iubindu-mă
și dăruindu-mi
clipa
mă-nveți
să le cânt gândul
precum îngâni Tu
lumina
fiecărui om…
Să te iubesc,
să te urăsc…
ce zici, Părinte?
Doar Tu știi
că orice-aș face
m-apropii
de dumnezeirea-ți
căci păcatul meu
nu te cunoaște…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...