Mă scald
în raze de soare
întrezărite
prin paharul de bere
și fumul de țigară
împleticit
în notele unei melodii
(o fi reggae?...)
ce-mi joacă gândurile
pe clape de pian…
Stau lângă tine
scriind
începuturi de
clipe
dăruite alteia
dar până la urmă
nici tu,
nici ea
nu o să-mi fiți menirea…
Eu aștept coasa,
domnișoară,
să-mi reteze craca
de pe care înjur
lumea
într-o zi de
sărbătoare
visând
să dorm
somnul din urmă –
nu al dreptului
și nici al păcătosului –
ci somnul meu…
Iaca,
mă duc,
mămucă lume,
și tu nu știi…
De ce ai ști?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...