Mi-a amorțit
și mâna
stângă
când inima
mi s-a oprit
din căutarea clipei…
Din toată armonia
ciudată
a acordurilor
vieții
mi-a mai rămas
doar solo-ul
din mâna dreaptă…
O să îmi dea
vreun înger
cu-mprumut
o pană
să pot să întregesc
nebunia?...
Nu…
Vor fi doar tonuri
dispersate
și disperate
printre neuronii
unei singure
ființe…
Tu nu ai
cum s-auzi
ce sufletul
îmi mângâie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...