Noi încă ne iubim
sub dud,
iubito,
în dansul himerelor
unduindu-se
sub cerul
ultimilor zile
de vară...
Și toamna-i aproape
nestinsă
în deget și vise
așternând
paradoxal
covor de cuvinte ruginii
coapte
în focul sângelui
și în liniștea apei...
Noi ne iubim
sub dud
cerând
eternitatea
clipei
ce nu știe să se ducă
și nici noi nu știm
că ne-nvelim
cu stihuri
născute în
nicovala lui Hefaistos...
Noi ne iubim
și n-o știi încă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...