Atâtea
focuri
și altare,
atâția
cărbuni
mocnind
sub spuza
de Phoenix
lăcrimează
că-mi amintesc
de fiecare-n parte
când
a început
să mistuie
alchimic
gânduri,
doruri
și priviri
ce-aveau
să moară...
Iaca,
nu s-au dus:
așteaptă...
Te așteaptă...
Ne-așteaptă
pe-amândoi
s-aruncăm
vălul
din privire
și să topim
ființe
imperfecte
spre nașterea
de-a pururi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...