N-am mai zburat
de multă
vreme...
La adăpostul
nopții,
mângâiat
de lună,
cu aripi
senine
de gânduri
și vise
răstălmăcite
știam
să mă înalț
fără
să-mi fie
frică...
Azi noapte
am căzut...
N-am mai avut
încredere
și m-am prăbușit
zâmbind
știind
ce mă așteaptă...
Să fie
întuneric...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...