Trec zile, clipe aiurite
răsfrânte în beţii de gânduri
plin de blesteme-n gând, cuvinte
mă-ndrept grăbit spre nouă râuri...
În drumul meu, cu picioroange,
veghează vechile păcate
rânjind cu chipuri pisăloage
la venele-mi de mult uscate...
Cuvânt răstălmăcit zămislesc
şi-mi cern pustiul ca făina
ca păsări negre să dospesc
din dorul de a mai cânta luna...
Nedumeriri, patimi şi chinuri
mai nasc încă în gheara dreaptă
şi-n cele stângi şoptesc urcuşuri
naintea văii ce m-aşteaptă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...