Nu sunt
nimic...
N-am fost
nicicând
atât de conștient
de propria-mi
inexistență
ca acum
când
privind
negrul
de sub unghii
aștern
cu gând
însângerat
ce n-am știut
să văd
și să-nțeleg
vreodată...
Ai așteptat
și cine știe
câte altele
la fel
făcut-au
fără ca eu
să-mi dezrobesc
privirea
din durerea
ta
și-acum
mi-o spui
ca să-mi învăț
sentința...
Degeaba
te mai chinui:
o știam
deja...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...