Astăzi
m-a părăsit
rostirea...
M-am rătăcit
printre
gândurile
unui suflet
mut
și nu vreau
să găsesc
vreo cale
fiindcă
pășesc
deja pe ea...
Spre locuri
neștiute
și ceruri
nebrăzdate
încă
de Cuvânt
zăbovesc
pașii mei
fără să vrea
odihnă...
Nu-i nici o grabă
dar nici timp
nu e...
Sunt prost...
Uitat-am
de neexistența
clipei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...