Erai aici?...
Am fost și eu...
Ca două stele
gemene
ce se atrag
și se resping
neîncetat
fără a se-ntâlni
vreodată
desfătându-se
una cu lumina
celeilalte...
Nu e nici cald,
nici frig,
nici clipa
nu există...
E doar
liniște...
Așa cum fu
și-atunci
'nainte de Cuvânt
sau de Big Bang
sau ce-o fi fost...
Nici nu contează...
Ești..
E doar prezentul
nostru
veșnic
îngemănat
de răsărituri
și de apusuri,
de lacrima
ce prelingându-se
pe litere
ascunde
universul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...