Vorbim,
scriem
ca niște
surzi
ce nu vor
să audă
de sufletele
altora...
Uităm
c-am vrut
îngemănarea
și ne depărtăm
voit
unul
de altul
sperând
că gratiile
noastre
ruginite
ne vor feri
să mai călcăm
vreodată
în cioburile
amintirilor...
Ne depărtăm,
iubito,
fără să știm
că ne apropiem
menirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...