Cuvinte vechi...
Cuvinte nenăscute
vreodată
de buze străine
și de gânduri
nebune...
Cuvinte
ce doar tu le știi
mânui
și simți
în podul palmei
când
ascunzi sărutul
frunzelor
îmbătate
cu atâta lumină...
E bine aici...
E liniște în
visul tău
și n-aș pleca nicicând...
Ce faci?...
Nu te trezi...
Încă mi-e sete
de sufletul tău
și mi-e
c-o să mă sting
de-i vrea
să te răsfrângi
în timp...
Visează-mă,
iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...