Drumuri
care
vin
și pleacă
fără
să ne-ntrebe
de ce
sau
dacă vrem,
așternându-se
simplu
la picioarele
noastre
știind
că odată
va veni
vremea
să le pășim...
Te-aștept,
gând
nebun,
să pășim
împreună
pe cărări
de clipe
și când
ne-o fi mai greu
să minți
din nou
ca-ntotdeauna
și eu să te cred
că tu ești
Singurătatea
iar eu
doar
un vis
de-al tău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...