Ți-a fost vreodată
frică
să te îndrăgostești?...
Nici
să nu-ți fie!
De vezi
că șoapte de-ntuneric
se-apropie
de tine
eliberează-ți
inima
și cântă
iubirea
ce dăinuie
înlăuntrul ei...
Nu te ascunde...
Un suflet
ca al tău
nu găsești
nicăieri
în valea asta
plină de spini
și de roade
putrede
dinainte de-a se naște...
Să nu îmi calci
pe urme!
Ai înțeles?
Să nu stingi
clipele
cu dor nestăvilit
de singurătate...
Vei muri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...