Fotografii
alb-negru
făcute
nu de mult
îmi fură
sufletul
căci
amintirea
te păstrează
în sunet
de chitară
și visele
nu se satură
să se joace
în părul tău
ocrotindu-ți
somnul
cu șoapta
vântului
ce te cântă
nebun
de tine
ca să te iubească...
Tu
zâmbești
fără să știi
că viața ta
e hrană
pentru
gândul
ce te proslăvește...
Fii,
copile,
ce n-o să pot
să fiu
vreodată
pentru tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...