O ceașcă
de cafea
care păstrează
sărutul
efemer,
real
al buzelor
tale
dar amintirea
e eternă
chiar
dacă
tu
și
eu
vom fi
doar
un răstimp
cuprins
de două clipe...
M-am înșelat,
iubito,
și nu mai vreau
să scriu
cuvinte
ce ascund...
De mă dezvălui
o să știi
(doar tu?...)
și o să mă citești
pentru că
eu înșel
doar litere
ce vor
să te renască...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...