Râd...
Când
lacrimi
se aștern
în calea-mi
râd
căci
orice
are
început
își va găsi
sfârșitul...
Dacă-mi
vezi
fața-ngândurată
să știi
că totuși
râd
de-o existență
fără
rost
amestecată
cu nulitatea
clipelor
ce-au fost
și care vor veni...
Am plâns
destul...
Râd
căci
altceva
nu am
ce face...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...