Nu știu
nimic...
De-aș ști
să te citesc,
copile,
să nu mai nasc
speranțe
deșarte
într-un suflet
deja răvășit
aș putea
să-ți las
lumina
și nu m-aș mai
mânji
cu tristeți
pe care
să le târăsc
în lanțurile
mele...
Sunt egoist...
Fac
tot ce pot
ca să îmi fie
bine
sub masca
jertfirii
de sine
și a iubirii
închinate
ție...
Ai grijă
de tine,
copile...
(Evit
din nou
minciuna
ce mă doare...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...