Priviri
înghețate
nasc
Haos
unde
altădată
șopteau
lumină...
Milimetri
devin
ani lumină
și peste dorințe
se-așterne
praful...
Tăceri,
n-aș spune
ură,
se înfiripă
și ființa-mi
se cufundă
în frică...
Tu...
Eu...
N-am existat
nicicând ca
UNUL
dar diferența
dintre
noi
o simt
abia
acum...
(Nu e
așa
însă
ceva
mă doare...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...