Ard
visele
în mine
și scrumul lor
e hrană
lacrimilor
ce curg
nestăvilite
peste
litere de
aur
săpate
în suflete
rătăcite
printre
atâtea
doruri...
Te-aștept
chiar
de nu te cunosc...
Te strig
fără
să îți știu
numele...
te șoptesc
fără
să renasc
din propria
cenușă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...