Mi-e dulce
țigara
amestecată
cu tristețe
și lipsă de
regret,
cu lacrimi
și o Silva
brună...
Silva...
Așa-ți spunea
și ție,
parcă...
Mi-e frig...
Chiar dacă
soare
e afară
în mine-i
iad dezlănțuit
prea înghețat
ca pieptu-mi
să-l mai poată
duce...
Totuși e bine...
Când
mă voi fi dus
și el se va fi stins
cu mine...
Aleargă...
Aleargă
spre zări
nețărmuite
departe
de fumul
ce se înalță
din mormântul
meu...
Acolo-i
iadul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...