Mă bag
din nou
în seamă
ca nu cumva
trecând
pe lângă voi
să uitați
de spinul
ce v-a stat
în coaste
trei ani...
Știu...
O să-mi ascundeți
amintirea
ca pe rușinea
celui mai greu
păcat
dar eu
voi fi acolo
într-un colț
al minții
ca o pată
ce n-o poți
șterge-n
veci...
N-o să scăpați
de ea,
de mine
decât
când veți fi una
cu ceea
ce sunt...
Abia atunci
vă voi uita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...