Mă sperie
cuvântul
meu
rostit
de mine...
De l-ai șopti tu
nu ar înspăimânta
pe nimeni,
în schimb,
ce spun
pare furtună
și nebunie
chiar de nu-i așa...
Doar două luni...
Atât mai este...
Apoi
te vei topi și tu
în depărtări
pe când eu
singur
voi scălda
păcatul
în această casă
a tuturor
oamenilor...
Eu voi rămâne...
Și când vei reveni
mă voi fi stins
de multă
vreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...