Mă tot uit
la locul
în care te ascunzi,
unde nu voi vedea
și nu voi păși
vreodată,
acolo unde
bați -
numai tu știi
pentru cine
și pentru ce -
și de unde
îmi dai semnale
că exiști
amorțindu-mi
mâna
stângă...
De-atâtea ori
te-aș fi smuls
din piept
și te-aș fi aruncat
la câini
dar nu am cum...
Bate...
Cântă-mi
durerea
și stinge-mă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...