E ultima...
Mi-ai desenat
o față
veselă
și mi-ai lăsat
povață
de adio...
Iar pleci...
Mai bine-așa...
Nu ți-am destăinuit
ce știi
deja...
Dar...
Moară
cu mine
dumnezei
și demoni,
și rai
și iad...
Să nu cunoști
decât
iubirea
și vei înflori
pe piatra
de mormânt
sub care odihni-voi
nebunia-mi...
Te iubesc...
P.s. „Veselă fie-ți inima
și ușoară ca un fulg”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...