Am păcătuit,
Doamne,
împotriva ei...
Văzând
că nu pot
să mă hrănesc
cu zâmbetu-i
i-am certat
sufletul...
Unde ești,
Petre,
și cui ți-ai lăsat
ștergarul?...
Chiar
de mi l-ai da
n-ar fi de-ajuns
să-mi șteargă
vina
de-a fi osândit
suflet
nevinovat
pentru
un dram
de praf...
Nu poți...
Nu poți,
Părinte,
să mă faci
să-mi iert
păcatul...
Chiar dacă
m-ai lua
acum
n-ai rezolva
nimic...
E prea târziu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...