Să mă arunc
în brațele
unei necunoscute?...
Ce-aș rezolva?...
Cine-ar primi
la sânu-i
un copil
nebun
rupt de o
lume
în care totuși
s-a născut
chiar dacă
nu există?...
Nimicul meu
s-ar odihni
în nenumire...
Aș adormi,
nu te-aș uita
și te-aș visa
dar visele-mi
chiar neîmblânzite
ar fi ușor
de înghițit,
de rumegat...
Realitatea
mi-a stat
în gât...
Necunoscută?...
Da sa nu?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...