Încă
răsună
ruga
imamului
în mine
și întrebări
mă cuprind
după
clipe
neînțelese...
Promisiuni
învechite
la vermuri
de restriște
mi-aduc
aminte
de drumuri
prăfuite
și dureri
semănate
în șoapte
de stele...
Ce se întâmplă?
Mi-e frică...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...