Ce dumnezei
străini
mi-au croit
nemurirea
lăsându-mă
să văd
cum se sting
toți
în jurul meu
de parcă
aș fi singurul
osândit
se să îmbete
cu lipsa
celor
pe care-i iubește?...
M-aș stinge
chiar acum
dar știu
că de m-oi duce
Tu
ai plânge
și-ai face
din nopți
zile
căutându-mă
în zadar...
De asta
accept
soarta
ce mă leagă
de humă
până
vei fi gata
să te naști...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...