Las
întunericul
să mă învăluie
și când
va fi de-ajuns
ca să domnească
șoptește-mă
cu-mbrățișari
de dor
și mă voi stinge
în pacea
căutată
atâția ani
la rând...
Îmi ești
icoană
și Dumnezeu,
aceeași
alfă
și omegă...
Poate
alt chip
dar rămâi
Tu
și cu mătasea
pleoapelor
tale
o să-mi acopăr
goliciunea...
Trăiește-mă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...