E întuneric
în plină
zi...
Cadavre...
Gust de vomă...
Cicluri
peste cicluri
și oameni
în negru...
Oglinzi
ce separă
lumi
și gânduri
se-ascund
în ochi
de gheață...
Un soare
pitit
lângă mine
își schimbă
culoarea
și eu
adorm...
Doar Tu
exiști...
Fărâmă
de încredere
e doar
în tine...
Unde ești?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...