Ți-aduci aminte
noaptea
în care viața
și moartea
își îngânau
șoaptele?...
Ne-am urcat
amândoi
în 116...
Mie îmi era somn...
Tu îl aveai pe el,
eu mângâiam
chitara
și din visele ei
mi-am făcut
pernă...
Mai știi?...
M-ați trezit
ca să cobor:
voi
ați mers
acasă
iar eu
în cimitir...
Ți-aduci aminte?...
Eu da...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...