Aripi
de înger
se zbat
în lacrimi
de lumină
îngânând
nașterilor
sfinților
și agonia
dracilor...
Omul
se plimbă...
Descântă
o bere
și alungând
perdele
de fum
se-afundă-n
contingentul
fără
supranatural
pe care-l aruncă
în paharul
golit
de semnificație...
Există
sau nu?...
Mă doare-n
cot
de oameni,
de îngeri
și de draci,
de dumnezei
neînțeleși...
Mă am pe mine
și pe tine -
„iluzia
unei insule”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...