A mai trecut
o zi...
S-a frânt
o așteptare
și o alta
s-a aprins
tot din cenușă...
N-ai numit
clipa
revederii
și îmi strângi
sufletul
în palmă
fără să știi...
Când?...
Când vei reveni?...
Când o să pot
să-mi beau
otrava
scursă
dintr-o șoaptă
născută de
dor?...
O ultimă bucată
de suflet
se va risipi
în rouă
de lumină?...
Dacă va fi
așa
până la înviere
mă voi hrăni
cu fărâmele
rămase
de la festinul
vostru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...