Mi-e inima
scrum
de țigară
fumată
de două femei
ce fac
cu schimbul
în a-și împrumuta
ori numele
ori chipul...
Cum
am ajuns
aici
nu mă interesează...
Știu doar
că dumnezeu
mi-e numele
ce fură
chipul
și mă minte
cu vise
ce-mi zdrobesc
simțirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...