Plâng
doar cu ochiul
drept...
Te plâng?
Mă plâng?
Nu știu...
De aș avea
răspunsul
probabil
n-aș mai
scrie,
n-aș mai încerca
să-ți scriu
cu litere
stâlcite
pe bucăți
de iris
ce revin
precum
un suflet
neîmplinit
își caută
menirea...
Nu ești,
coloană
a dumnezeirii,
și lipsa ta
rănește
mâna stângă
fără de
vreo unghie
a necuprinsului...
De ce te scriu?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...