Ale tale-s
lacrimile
ce curg
zile
și nopți
la rând
fără să lase
cerul
să zâmbească?...
De ce plângi,
copile?...
Și eu te caut...
N-o să ne găsim...
Crede-mă...
Suntem
amândoi
nebuni
între
nebuni,
orbi
legați
de mâini
și de picioare...
Inimile...
Doar inimile
bat
și își zâmbesc
fără să știm...
Te iubesc...
De plângi
pentru mine:
oprește-te...
Iartă-mă...
Lasă-i
pe ceilalți
să zâmbească...
Vine,
ea,
și vremea
noastră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...