Nu mai
creez
simboluri...
Era o vreme
în care îți șopteam
numele
așternând
literă
peste literă
sau notă
peste notă
și numai eu
știam
că astfel
te chem...
Acum
te strigă
degetele
în cuvinte
și numele tău
îl șoptește
doar
durerea
sufletului
nemângâiat
vreodată
de alt suflet...
Îl auzi?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...