De fiecare dată
când văd
un „Eu” și-un „Tu”
ținându-se
de mână
întorc privirea
spre altă realitate
în care
eu nu sunt
și tu nu m-ai făcut
căci cântecul lunii
brăzdat de
craterele
despărțirilor
unității
visate și nu trăite
îmi cheamă pașii
să-i aline
și să-i șteargă
de praful potecilor
întunecate
cu lacrimile
unui Dumnezeu
părăsit
pe o cruce însângerată
în timpul
ritualului
nașterii clipelor
mumificate...
Oare
ce m-aș face
dacă
chiar
ai fi?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...