Doișpe ani...
Atâta a trecut
de când
cu căutări nebune
împletesc
pumni de
pământ
și lacrimi de
lumină...
Asta făceam
până acu trei ani:
de-atunci
n-am ce alege -
nici Dumnezeu,
nici fiică din
țărână...
Mi-e nebunia
mamă,
tată,
soră,
frate,
femeie și
copil...
Doișpe ani,
Părinte...
Doișpe ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...