ploaia
peste mine
și-ar reuși
să spele
gânduri
necugetate
și durerea
clipelor
poate
te-aș căuta,
Necunoscuto...
Dar cum nimic
afară
de-ntuneric
și de vină
nu se mai cuibărește
în mine
n-am ce să dau
nici cui
și nici
pe cine
căci
nu mai văd
în jurul meu
decât
culoarea
inexistenței...
Ce rost
mai are?...
Ce rost
ar avea
să-ncerci
să-mpletești
lacrimile
unui nebun?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...