Opresc
versurile
nenăscute
cu neputința
de-a trăi…
Hrănit
de disperare
și îmbăiat
în negre
gânduri
aștept
fără de vlagă
clipa
vindecării…
Oricine-ai fi:
grăbește-te…
Te rog,
te implor:
grăbește-ți
pașii,
naște-te,
distruge
universul
numai
fă ceva…
Eliberează-mă
de lanțuri
de păcat
și scoate-mi
inima
din valea
întunericului…
Te rog:
grăbește
spre a mea
salvare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...