Ei râd
când
strig
în gura mare
și-ți spun că
te iubesc
crezându-mă
nebun,
spunând
în sinea lor
că-i glumă,
dar nu știu
că doar nebunii
sunt în stare
să râdă
când
cheamă
lumina
și să plângă
când
alungă
moartea…
Dar tu?…
TU
ce-ai crezut?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...