Așa-s eu: prost - mă-ndrăgostesc de mituri
trăind în lumea viselor creez nimicuri
gândesc ceruri senine unde e furtună
gonind pe trotuare cred că plutesc spre lună
Așa-s eu: prost - și-mi nasc amar în palme
crezând că e cărbune-aprins, jertfă pe-altare
nimicesc slovele: din ele nasc cuvinte
prea mari și prea înalte căci mi-s fără de minte...
Așa-s eu: prost - împletesc lacrimi, strune
și mângâieri ce nu vor fi vreodată-n astă lume
nu pentru mine... poate pentru alții
ce nu se răzvrătesc negând creații...
Așa-s eu: prost - fără de dumnezeu, credință
fără speranță șoptită-n umilință...
astăzi mai plec doar capul ca străine
chipuri să nu te mai nască-n amintire...
...așa-s eu: prost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...