Că îți pierduși
încrederea
în mine
te cred
și-o știu
simțind-o
de multă
vreme-ncoace...
Singurătatea
mea-i
nebună
și nu voi
să pășească
nime-n
ea...
Dar
nu vreau
ca ființa-ți
să-și piardă
punct
fără de sens
de sprijin...
Mi-e
egoismu-atât
de mare
că las
să naști
durere
în depărtări
de vină
ce nu-ți aparțin
ci sunt
născute
doar
de mine...
Să ai
grijă
de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...