Mă iartă
că te ascund
ochilor
mei
ca nu cumva
să-ți tulbur
iarăși
liniștea...
Misive...
Mă-ntreb
din nou
de voi putea
vreodată
să îți învăluichipul
în fața
sufletului
și neuronilor
inimii
da
știu
că orice-aș
face
mi-am blestemat
ființa
să nu uite
în neființare...
Te iubesc:
îmi e cadoul
neprețuit
ce ți-l pot
oferi -
altar
pustiu
făcut
din mine -
și nu îți cer
nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...