Atât
de frig...
Înghețați
sunt
pereții
inimii
mele
scăldate
în lacrimi
de foc...
Cuvinte,
pașii
cosmogenezei
și un absconditus
ce nu l-am cunoscut
nicicând...
Încovoiat
mi-i trupul
și orice
mai adaugi
mi-atârnă
de suflet...
Tot
mai greu...
Chiar
îți dorești
să mă zdrobești?...
De-o faci,
du-o
pân la capăt...
Căci
altfel
mă voi ridica...
Ce zici?
Continuăm?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...